IMPLANTOLOGIE
Mulți oameni își pierd dinții, această pierdere fiind provocată de traumatisme, carii sau afecțiuni ale țesutului de susținere a dinților (țesutul parodontal).
Indiferent de cauză, dinții căzuți trebuie înlocuiți atât din motive funcționale, cât și estetice. Cele mai comune tratamente pentru înlocuirea dinților sunt punțile dentare, protezele parțiale sau totale, și cea mai eficientă și usor de suportat de către pacient metodă - implantul dentar.
Implantul dentar reprezintă înlocuitorul artificial al rădăcinii dintelui natural. El are forma unui "șurub" ce se ancorează în os la nivelul alveolei dintelui lipsă și susține pe porțiunea sa superioară o coroană artificială, o punte sau va oferi sprijin pentru fixarea unei proteze dentare.
Pierderea osoasă este redusă. În mod normal țesutul osos ce înconjoară rădăcina dintelui este menținut prin mecanismele naturale de reînoire ale organismului. Însă, dacă dintele lipsește, osul începe să se resoarbă treptat, pierzând din înălțime și grosime.
Plasarea unui implant dentar în locul dintelui poate chiar stimula dezvoltarea osoasă, prevenind pierderea de țesut dur. La unii pacienți, la care reducerea osului este semnificativă, este necesară plasarea unei grefe osoase înainte de aplicarea implantului, întrucât osul restant nu îl poate susține.
Protezele sau punțile dentare nu pot opri procesul de resorbție osoasă, iar cu timpul, pe măsură ce acesta avansează, forma osului se modifică, iar proteza trebuie adaptată la noua situație sau chiar înlocuită cu una nouă.
Funcționalitatea este îmbunătățită. Odată ce implantul este integrat complet în os el funcționează la fel de bine ca și dintele natural, iar pacientul poate consuma alimentele pe care le dorește sau zâmbi fără nici o reținere.
În cazul protezelor dentare, consumul unor alimente mai dure, precum un măr, poate fi problematic, putând cauza desprinderea protezei sau apariția durerii la nivelul gingiei din pricina presiunii prea mari. Implanturile dentare pot fi folosite pentru a susține protezele, îmbunătățindu-le semnificativ funcționalitatea.
Nu necesită prelucrarea altor dinți. Când dinții absenți sunt înlocuiți cu punți dentare, dinții care mărginesc "golul" (dinții stâlpi) trebuie șlefuiți pentru a putea plasa deasupra lor coroanele artificiale ce vor susține puntea.
Prin acest proces de șlefuire se pierde din structura dură dentară sănătoasă a dinților. În plus, dacă în viitor unul dintre dinții stâlpi este afectat și trebuie extras, va fi îndepărtată întreaga punte.
Prin înlocuirea unui dinte pierdut prin implant dentar nu este necesar nici un fel de suport din partea dinților vecini, astfel încât aceștia nu trebuie prelucrați sau alterați.
Estetica este îmbunătățită. Dacă este realizat corect, implantul dentar este greu de deosebit de dinții naturali. Protezele se pot desprinde sau arăta nenatural dacă culoarea lor nu se potrivește cu cea a gingiei.
Implantul dentar este o soluție modernă și eficace cu numeroase avantaje față de metodele clasice folosite în stomatologie. În cazul lipsei unuia sau mai multor dinți, o metodă de tratament modernă este puntea dentară susținută pe implante.
Implanturile dentare sunt un succes, dar nu cu orice preț și nu pentru oricine. Alegerea tratamentului prin implanturi trebuie facută în colaborare cu medicul implantolog, după o analiză completă a stării de sănătate și a condițiilor locale (os).
|
|
Implanturile dentare sunt una dintre cele mai eficiente metode de tratament stomatologic cu o rata de mentinere de cel putin 5 ani in peste 90% din cazuri.
Însă, dacă se menține o igienă orală adecvată, rezistența implanturilor poate fi mult mai îndelungată. Succesul este mai pronunțat în cazul dinților mandibulari deoarece osul mandibular este mai dens și permite o mai bună osteointegrare în comparație cu osul maxilar.
Plasarea se face după ce locul extracției s-a vindecat sau, câteodată, imediat după extracție și constă într-o mică intervenție chirurgicală, nu foarte complicată. Am putea să o comparăm, ca "agresivitate", cu o extracție. După un timp, implantului i se atașează o alta piesă de metal, care se numește bont protetic, deasupra căreia medicul poate plasa coroana, puntea sau proteza dentară care va înlocui dintele, respectiv dinții lipsă.